Sinechia

Sinechia constă într-o patologie care se manifestă prin aderență între formațiuni membranoase, sau între două organe, de exemplu între iris și cornee și între iris și fața anterioară a cristalinului.

Sinechiotomia este tehnica chirurgicală care vizează rezolvarea patologiei, constând în secțiunea unei aderențe. Se efectuează de obicei prin intermediul unui aparat electrochirurgical sau cu sinechiotom, care are o conformație diferită în funcție de modalitatea în care se face operația, cu tehnica endoscopică sau deschisă.

Chalazion

Chalazionul este un nodul în jurul unei glande numite meibomian, în interiorul pleoapei, și include puroi și secreții care în mod normal ajută la lubrifierea ochiului. Odată cu formarea chalazionului, totuși, aceste materiale organice nu mai pot curge afară.

Chistul este îndepărtat atunci când medicul, ridicând suprafața posterioară a pleoapei, face o mică tăietură de aproximativ 3 mm pe vârful chalazionului. Chistul este apoi îndepărtat, aplicând o oarecare presiune, astfel încât să nu existe flux de sânge după operație. Cusăturile în general nu sunt necesare, deoarece tăietura este mică și este situată pe partea din spate a pleoapei. După operație, timpul de vindecare este estimat la 10 zile sau poate dura până la maximum 2 săptămâni.

Pinguecula

Pinguecula e un proces degenerativ care afectează conjunctiva și constă într-o formațiune ușor ridicată, alb-gălbuie, situată la deschiderea pleoapei.

Este generată din cauza nutriției afectate de către vasele de sânge și limfatice. Apare la vârstnici și la persoanele care sunt expuse la agenți atmosferici precum lumina, aerul sau praful. Se elimină prin îndepărtare chirurgicală.

Deși pinguecula este foarte frecventă în rândul adulților sau frecventă la vârstnicii care au petrecut mult timp la soare, poate apărea și la persoanele mai tinere și chiar la copii, în special la cei care petrec mult timp la soare fără protecție, cum ar fi. ca ochelari de soare sau pălării...

Pterigionul

Pterigionul este o boală a suprafeței oculare, în general bilaterală, caracterizată prin dezvoltarea unei membrane fibrovasculare care invadează corneea din conjunctivă. Este mai frecventă în sectorul nazal, dar poate afecta și sectorul temporal. În funcție de amploarea implicării corneene poate da un astigmatism mai mult sau mai puțin ridicat. Dacă implică axa optică, determină și reduceri puternice ale vederii. Expunerea la soare și etnia africană și sud-americană sunt factori de risc.

Când este indicat, terapia este doar chirurgicală. Tehnicile de îndepărtare sunt variate. Este posibil ca odată îndepărtat pterigionul să reapară.

Trichiazisul

Genele în trichiazis, reprezintă o afectiune caracterizată printr-o poziție a genelor, care sunt îndreptate către globul ocular. Adesea, această afecțiune duce la iritarea și inflamarea globului ocular. Dacă este lăsată netratată, această afecțiune dureroasă duce la orbire totală. Genele în trichiazis reprezintă o afecțiune a genelor superioare și inferioare, care sunt răsucite spre interior atunci când vin în contact cu anumite puncte ale corneei.

Principalele cauze ale genelor în trichiazis sunt: infecții, inflamații, boală autoimună, defecte congenitale, agenezia pleoapelor, trauma.

Chirurgia canalului lacrimal

Aparatul lacrimal este alcătuit din două puncte lacrimale superioare și inferioare, de care sunt conectate canalele lacrimale și sacul lacrimal care comunică în ductul nazolacrimal.

În majoritatea patologiilor căilor lacrimale, intervenția chirurgicală este singura alternativă potrivită pentru rezolvarea definitivă a problemelor.

Obstrucțiile, sau stenoza, ale aparatului lacrimal provoacă un simptom, numit "epiforă", care implică ruperea constantă și enervantă care este o tulburare foarte frecventă.

Principalele intervenții chirurgicale sunt împărțite în funcție de locul obstrucției, care poate fi parțial sau complet.

Injecții intravitreene

Injecțiile intravitreene reprezintă tratamentul ce constă în administrarea intravitreeană a unei anumite substanțe pentru a trata diferite afecțiuni oculare.

Medicamentele ce se pot injecta sunt:

• steroizi, pentru a reduce inflamațiile
• antibiotice
• antivirale
• antifungice

Tarsorafia

Tarsorafia constă în suturarea temporară a marginilor pleoapelor superioare și inferioare împreună.

Este indicată în scopul protejării unei cornee expuse, de exemplu atunci când paralizia facială împiedică clipirea în timpul zilei și închiderea ochiului noaptea, în caz de exoftalmie marcată sau (mai rar) (protruzie a globului ocular) de sindrom Sjörgen sever sau herpes care implică ochiul.

În general, tarsorafia se realizează prin suturarea doar a colțului extern al ochiului, uneori atât unghiurilor interne cât și externe.

Dacriocistectomia

Dacriocistectomia este o operație care se efectuează la pacienții care suferă de infecții severe ale sacului lacrimal și constă în îndepărtarea totală a sacului.

Această procedură este rar efectuată, deoarece este considerată foarte invazivă întrucât sacul lacrimal, o structură importantă în fluxul fiziologic al lacrimilor, trebuie îndepărtat complet.

Operația se efectuează în principal la pacienți de vârstă înaintată, la care îndepărtarea sacului lacrimal ar avea o influență redusă asupra fluxului fiziologic al lacrimilor, sub rezerva unei reduceri naturale și semnificative.

Xantelasma

Xantelasma constă într-o afecțiune a pielii care dezvoltă excrescențe galbene, plate pe pleoape. Xantelasma se identifică la adesea la persoanele cu colesterol ridicat sau alte grăsimi (lipide) în sânge. Ea apare ca o pată sau o umflătură galben-portocalie. Acestea variază ca formă de la 2-30 mm, iar cele plate pot avea o suprafață cu contururi distincte (bine definite).

Odată ce diagnosticul este confirmat, medicul dumneavoastră vă va verifica probabil nivelul colesterolului din sânge. În prezența unei anomalii lipidice, se vor recomanda modificări ale dietei. Tratamentul dislipidemiilor subiacente nu vindecă orice xantelasmă. Dacă xantelasma este inestetică și nu răspunde la terapiile hipolipemiante, alte tratamente includ:

• congelare cu azot lichid (crioterapie)
• excizia chirurgicală
• tratament cu laser plasma cu Plexr
• aplicarea unei soluții de acid acetic special formulate pentru a dizolva xantelasma
• tratament cu ac electric (electrodisicare).

Pemfigoidul

Pemfigoidul cicatricial, numit și pemfigoidul mucoasei, este o boală sistemică rară de etiologie autoimună caracterizată prin prezența leziunilor buloase și inflamatorii în țesuturile mucoase. Veziculele tind să spargă și să cicatrice odată cu formarea de țesut fibrotic.

Pemfigoidul cicatricial este o boală rară. Subiecții cu vârsta cuprinsă între 60 și 70 de ani sunt cei mai afectați, iar femeile mai frecvent decât bărbații.

Diagnosticul de certitudine se pune prin efectuarea unei biopsii a conjunctivei (procedura minim invaziva). Prin tehnici specifice de imunofluorescență se poate obține un diagnostic precis de pemfigoid ocular.

O intervenție chirurgicală oculară la un pacient care suferă de Pemfigoid trebuie întotdeauna bine evaluată cu medicul imunolog și efectuată în condiții de organizare absoluta, pentru a face fata unor eventuale complicații trofice, inflamatorii si infecțioase.

Ptoza mono/bilaterală

Ptoza pleoapelor este o cădere a uneia sau a ambelor pleoape. Reprezintă o imperfecțiune care poate fi de natură funcțională sau estetică și este mai frecventă decât s-ar putea crede.

Imperfecțiunea poate fi de natură funcțională atunci când coborârea pleoapelor implică o reducere parțială a câmpului vizual, adică a porțiunii sau întinderii zonei pe care o poate vedea o persoană.

Evaluarea preoperatorie trebuie să fie deosebit de atentă și meticuloasă. Nu toate cazurile de ptoză pot fi corectate chirurgical.

Pentru un diagnostic corect este necesar sa se evalueze cu extremă acuratețe gradul de ptoză și funcția mușchiului ridicător, acesta din urmă fundamental in motilitatea pleoapei.